A venit bebelușul și, brusc, dormitorul tău arată ca o mini-maternitate cu accente de camping? Nu ești singura. Primele luni după naștere sunt ca o excursie în necunoscut, iar somnul devine o resursă rară, prețioasă și negociabilă. Așa că, firește, apare întrebarea: Este bine să doarmă bebelușul în cameră cu noi? Dacă da, cât timp? Dormitul în aceeași cameră cu bebelușul nu este doar o alegere practică, ci și una recomandată de majoritatea specialiștilor în pediatrie. Academia Americană de Pediatrie (AAP) recomandă că bebelușul să doarmă în aceeași cameră cu părinții cel puțin până la 6 luni și, ideal, până la 1 an. De ce? Pentru că este mai sigur, mai comod și, surprinzător, uneori chiar mai odihnitor.
Dar asta nu înseamnă că trebuie să îți transformi dormitorul într-o cameră de grădiniță pe termen nelimitat. Există un moment potrivit pentru tranziție, iar alegerea corectă ține cont de ritmul copilului, de echilibrul familiei și de nevoia ta de a avea din nou patul în exclusivitate. Hai să vedem când, cum și de ce este bine să dormi cu bebelușul în cameră și când este momentul să faceți cu toții pasul spre camere separate, fără traume, fără plânsete și fără insomnii.
Dormitul împreună – între instinct matern și recomandări medicale
Multe mămici simt nevoia instinctivă de a ține bebelușul aproape, mai ales în primele luni de viaţă. Este normal, biologic și profund uman. Bebelușul, la rândul său, își reglează respirația și somnul în funcție de mama lui, fiind un fenomen fascinant și, din fericire, foarte benefic.
Specialiștii spun că dormitul în aceeași cameră (nu în același pat) reduce riscul de sindrom al morții subite a sugarului (SIDS) cu până la 50%. Sună înfricoșător, dar este o realitate pe care nu o putem ignora. Având copilul aproape, părinții răspund mai rapid la orice zgomot sau schimbare, iar bebelușul se simte protejat și liniștit.
Ce este important de reținut este faptul că nu vorbim aici despre dormitul în același pat cu bebelușul, ci despre room-sharing, adică un pătuț propriu, cum ar fi un co-sleeper, dar amplasat în aceeași cameră.
Avantajele dormitorului la comun, ca în studenție
Dormitul cu bebelușul în cameră nu este doar mai sigur, ci și mai practic. Să ridice mâna acei părinți care au alergat de 15 ori pe noapte într-o altă cameră pentru suzetă, păturică sau alte verificări. Exact.
Atunci când copilul este lângă tine, poți interveni rapid, mai ales în perioada în care se trezește frecvent pentru alăptat. În plus, prezența mamei reglează ritmul circadian al bebelușului, care învață ce înseamnă noapte și zi. Copiii care dorm în aceeași cameră cu părinții în primele luni au mai puține episoade de agitație și se liniștesc mai ușor.
Și să nu uităm un beneficiu absolut important: spațiul. Nu toată lumea are un dormitor de rezervă pregătit pentru un nou membru al familiei. Așa că dormitul împreună devine și o soluție logistică excelentă. În astfel de situații, pătuțurile transformabile sunt o soluție perfectă și ideală pentru a-ți oferi exact ce ai nevoie, dar și o mobilitate mult mai bună. Le poți muta, reglă, transforma și folosi mai mult timp, fără să fie necesar să faci alte investiții în viitor.
Cât timp este recomandat să dormi cu bebelușul în cameră?
Majoritatea specialiștilor recomandă cel puțin 6 luni, însă părinții pot prelungi această perioadă până la 12 luni, în funcție de nevoile familiei și de dezvoltarea micuțului. De ce 6 luni? Pentru că este perioada cu cel mai mare risc de SIDS, iar apropierea fizică ajută la prevenirea acestor situații.
După 6 luni, riscul scade, iar copilul începe să aibă un somn mai structurat. Dacă observi că micuțul doarme bine, are un program stabil și pare pregătit, poți începe tranziția spre propria cameră. Însă nu este nicio grabă. Unii copii fac pasul la 9 luni, alții la 1 an și ceva. Și, sincer, nici unii părinți nu se simt gata să doarmă separat.
Semne că micuțul este pregătit pentru propria cameră
Există câteva indicii că bebelușul este pregătit de independență. Cele mai comune sunt următoarele:
l doarme între 6 şi 8 ore legate, fără treziri;
l se liniștește singur la culcare;
l nu mai are nevoie de alăptare în timpul nopții;
l devine agitat în timpul somnului dacă te simte în preajmă (unii copii dorm mai bine singuri).
Tranziția către camera proprie
Mutarea bebelușului în camera proprie poate fi un proces lin dacă este făcut cu blândețe. Nu este nevoie de planuri sau ritualuri complicate. Începe prin a petrece timp cu copilul în noua cameră pe parcursul zilei: joacă, citit, schimbat scutecul. Astfel, spațiul devine familiar și sigur. Apoi, introdu somnul de zi în acea cameră, iar treptat îl poți lăsa să petreacă și nopțile pe cont propriu. Oferă-i obiecte familiare, cum ar fi păturica preferată și jucăria de somn.
Poți dormi lângă copil, într-un pat temporar, câteva nopți, pentru a face tranziția mai ușoară. Sau poți folosi un monitor video performant pentru a-ți păstra liniștea sufletească.
Poate fi destul de dificil să alegi mobilierul ideal pentru bebeluşul tău, mai ales dacă îţi doreşti un model transformabil şi micuţ, care să se potrivească în dormitorul tău. Din fericire ai la dispoziţie posibilitatea de a veni la Camera Bebeluşului şi de a discuta cu unul dintre specialiştii noştrii. Echipa noastră este pregătită să îţi ofere sfaturi utile şi să te ghideze către acele piese de mobilier care să îi ofere micuţului tău liniştea şi confortul pe care le merită.
Dormitul în aceeași cameră cu bebelușul nu este doar o alegere firească, ci și o recomandare bazată pe siguranță și bunăstare. Primele luni de viață sunt o perioadă sensibilă, iar apropierea fizică oferă confort emoțional atât copilului, cât și părinților. Însă, pe măsură ce copilul crește, vine și timpul independenței. Tranziția către camera proprie trebuie făcută cu răbdare, bineînţeles respectând ritmul micuțului tău. Nu există o vârstă magică și nici o regulă fixă, există doar ceea ce funcționează pentru voi.
Așadar, bucură-te de aceste nopți împreună, chiar și atunci când nu sunt perfecte. Peste câțiva ani, îți vei aminti cu drag de ele, chiar și de cele în care ai adormit pe jumătate căzută din pat, ținând o mânuță mică.
